Dragi părinți spirituali ai neamului românesc

      Rândurile pe care le supun atenției Sfințiilor Voastre sunt câteva gânduri ale unei fiice a Bisericii care, în urma experienței de peste 40 de ani ca medic și peste 25 de ani ca președinte-fondator al Asociației  "IUBITI COPIII"mă îndeamnă să-mi aduc smerita contribuție în special la ameliorareavieții copiilor. Ba mai mult, în favoarea VIETII
       Situația țării noastre în această privință este dintre cele mai alarmante și Sfințiile voastre, intrând nemijlocit în legătură cu întreaga populație ați putea avea prilejul de a-i face pe oameni mai conștienți de gravitatea situației, inclusiv pe cei care, ca parlamentari, vor putea efectiv influența în bine situația.


      1. Demografia negativă a țării din ultimii 26 de ani,cu cea mai mare viteză la scădere din întreaga Uniune Europeană,
      2. Incă sunt mulți copii abandonați încă de la naștere (peste 1000 de copii abandonați în spitale și maternități numai în anul 2015)
      3. Mulți copii abandonați de părinți, de mame care pleacă să muncească în străinătate,
      4. Mulți copii care nu merg la școală sau o abandonează  după numai câțiva ani.
      5. Mulți copii violentați sau supuși , împreună cu mamele lor la violență familială,
      6. Mulți copii exploatați sexual sau supuși de timpuriu la muncă fizică sau cerșit,
      7. Mulți tineri abandonați la naștere sau rămân pe viață în aceleași structuri povară pentru societate sau rămân pe viață neintegrați social, pe drumuri.


      Sigur că pe primul plan este invocată sărăcia materială dar și spirituală, ignoranța.

      Dar pentru a se ameliora situația gândesc că societatea noastră, cea românească, ar putea acționa la IZVORUL VIETII, la fameia-mamă, recunoscându-i atât spiritual cât și material rolul și importanța.

      Ar fi nevoie de o lege în care mamei să i se acorde o indemnizație supusă rigorile de asigurări de sănătate și de pensie . Aceasta ar motiva multe femei (căsătorite sau singure) să-și crească, nu să-și abandoneze copiii. Le-ar motiva, poate, să rămână lângă copii, nu să plece, în lumea largă. Le-ar ajuta pe cele supuse violenței familiale să se desprindă de acest coșmar.

     Această lege ar putea veni în ajutorul mamei dar și al copilului, căci nu degeaba poporul a privilegiat cei 7 ani de acasă și importanța lor pentru viață și societate. Munca mamei (sau și a tatălui)în primii ani de viață ai copilului este nu numai f. prețioasă ci și f. complexă.


     Sunt sigură că și sființiile voastre ați reflectat și v-ați întălnit cu aceste situații și de aceea mi-am permis doar să trag un semnal de alarmă.