Muncă multă

        Ieri am fost la un concert de muzică de cameră. Deosebit de frumos. Mozart, Beethoven, Grieg și Chausson(Rondo capricioso). Canta la vioară  un băiat de 13 ani. Il cheamă Stefan Arnăutu. Canta cu multă virtuozitate. Stiu din propria viață, și mai ales a fraților mei câtă muncă presupune o asemena realizare!  Dar în spatele (alături) de el, de copil, erau și mama și bunica și profesoara...D-na Magdalena Ursu. Copil foarte bun, foarte talentat susținut de o echipă de mame ...Munca nu se vede decât prin acordurile și frumusețea încântătoare a muzicii...

SE CAUTA DREPTATE pentru copiii omorâți în orfelinatele comuniste

Acesta este  titlul unui articol apărut pe 2 iunie a,c. în ziarul ROMANIA LIBERA, scris de Flavia Drăgan.

Este vorba despre tratamentele degradante și chiar criminale aplicate copiilor, bolnavi,internați în căminele-spital care existau pe tot teritoriul României. Erau un fel de gropi de gunoi a societății.Ca studentă am fost duși în stagiul de pedietrie la căminul-spital situat pe una din colinele Iasului. Ne-am îngrozit atunci ceea ce am văzut (cam ceea ce a văzut o lume întreagă la TV după anul 1989)Mai târziu am mai avut ocazia să văd și să vizitez căminul-spital de la Nicorești din jud. Galați.Aceleasi imagini de groază. Stiu că unii dintre acești copii erau cu boli grave, congenitale sau erori înăscute de metabolism , alții avuseseră infecții meningeale, grave, sau aveau sechele după traumatisme grave. Ceea ce era mai îngrijorător era faptul că nu toți erau nerecuperabili, că s-ar fi putut lucra cu ei. Nu erau însă mijloace.Personal instruit, săli cu aparatură de stimulare samd.

Articolul din ziar se referă mai ales la cei care au murit  în mizerie, neștiuți de nimeni, neiubiți de nimeni. Vorba  istoricilor, ca și deținuții politici închiși în închisorile comuniste care au murit fără avocați...Istoricii MIA JINGA  și RADU PREDA au început să investigheze aceste realități . Din păcate acestea continuă...